
Experiență estetică și conceptualizare.
Katharsis și inducție la Aristotel
Deși este una dintre cele mai citate locuri ale corpusului aristotelic, teoria catarhică a experienței estetice este, totodată, și una dintre cele mai obscure părți ale gândirii aristotelice. Motivele acestei obscurități sunt, pe de o parte, faptul că nu s-a păstrat nici o tratare mai extinsă sau sistematică a conceptului de κάθαρσις, motiv pentru care sensul acestuia trebuie, mai întâi, reconstruit pe baza restului trimiterilor sporadice din diversele opere aristotelice. Pe de altă parte însă, exegeții moderni ai lui Aristotel și-au abătut atenția mai puțin asupra esteticii aristotelice și mai mult asupra metafizicii și logicii, operând o separație între metafizica aristotelică și estetică, separație care, așa cum vom argumenta, este iluzorie.
Prelegerea de față își propune să pună în lumină relațiile sistematice dintre teoria experienței estetice și teoria formării conceptelor prin inducție la Aristotel. După cum voi încerca să argumentez, ideea de „lămurire a afectelor” (κάθαρσις τῶν παθημάτων) poate fi pusă în legătură cu procesul de abstractizare pe cale inductivă din logică, așa cum este acest proces prezentat în Organon și Metafizica. Pe cale de consecință, în măsura în care poate fi apropiată de logica aristotelică a abstractizării conceptuale, filosofia trăirii estetice poate fi privită ca un fel de „logică a sentimentelor” prin care noi reușim să surprindem dimensiunea „generală” sau „catholică” a emoțiilor și afectelor noastre.
Rostită la: Facultatea de filosofie a Universității din București.
Adresa: Splaiul Independentei nr. 204, Sector 6, București