Spiritul și veșmintele sale.
Către o filosofie a modei ca eranță a spiritului prin istorie
(Marți, 22 mai 2018)

Sistemul modern al artelor frumoase a adus în atenția filosofilor un fenomen care, încă din Antichitate, pare să fi fost neglijat: moda. Cu toate acestea, recalcitranța modei de a fi prinsă într-un concept filosofic  a dat multe bătăi de cap filosofilor moderni. Un astfel de exemplu este Hegel care, deși include în sistemul său fenomene cât de poate de excentrice precum somnambulismul, hipnoza, o teorie a raselor umane sau a ceea ce astăzi am numi „design ambiental”, pare să nu se fi înțeles foarte bine cu moda. Este posibil chiar ca această imposibilitate de conceptualizare a modei să-i fi cauzat căderea nervoasă ce a survenit la scurt timp după ce și-a ținut ultima oară prelegerile de estetică la Berlin din 1828-1829.

Cu toate acestea, încă din Renaștere, spiritul, una dintre temele fundamentale de reflecție a filosofilor moderni, a fost definit încă din Renaștere, în tradiția alchimică ce a influențat masiv atât arta cât și filosofia germană, ca veșmânt al sufletului sau vehicul al sufletului. Refulând acest sens al spiritului și încercând o raționalizare a acestui concept, filosofii moderni s-au lovit de iraționalitatea modei, văzută ca veșmânt al unui trup, trup care este veșmânt al unui spirit, spirit care este, la rândul său, veșmânt al unui suflet. 

Care este rațiunea internă a acestei multiple voalări a adevăratei esențe a omului? Cum își de-voalează spiritul esența din spatele acestei cascade de veșminte? Cum se exprimă spiritul prin pliurile materialului? De ce vestimentația are un dublu rol de revelare și ascundere? Toate aceste întrebări prefigurează o modalitate filosofică de înțelegere a modei și a istoriei acesteia.

Rostită la: Facultatea de Filosofie a Universității din București
Adresa: Splaiul Independentei nr. 204, Sector 6, București