În căutarea unei „științe a cunoașterii sensibile”. Estetica informațională și programul Esteticii lui Alexander Baumgarten.

Aesthetica lui Alexander Baumgarten, lucrare rămasă neterminată din cauza agravării problemelor de sănătate ale filosofului german, conturează un program ambițios al esteticii gândită ca „știință a cunoașterii sensibile” (lat. scientia cognitionis sensitivae), care a marcat, din multe puncte de vedere, gândirea estetică modernă, fiind una dintre sursele de inspirație și critică totodată a reflecțiilor kantiene asupra judecăților de gust. Conceput în trei părți – Euristica, Metodologia și Semiotica –, acest program explorează în mod sistematic cadrele conceptuale și de interpretare ce ar putea face posibilă gândirea esteticii ca știință filosofică riguroasă și, în același timp, legăturile acestui domeniu cu celelalte discipline filosofice tradiționale, cum ar fi ontologia, epistemologia și metafizica. Cu toate acestea, o bună perioadă de timp, tratatul despre estetică a lui Baumgarten a fost neglijat atât de esteticieni, cât și de istoricii filosofiei.

Odată cu ceea ce am putea numi „turnura științifică a esteticii contemporane”, definită prin preluarea cadrelor conceptuale și aporetice ale esteticii tradiționale în cercetări din domenii cum ar fi neuroestetica, estetica informațională și neuroesteticile computaționale, proiectul esteticii lui Baumgarten revine în prim-planul dezbaterilor științifice și filosofice contemporane. Putem observa însă faptul că această revenire este, totodată, și o transpoziționare a problemelor definitorii ale filosofiei moderne într-o nouă paradigmă de lucru a științei, bazată de calcul statistic și computare informațională, care a dat naștere revoluției artei digitale și a artei generate algoritmic.

În aceste condiții, se pune problema dacă esteticile științifice actuale propun o nouă viziune asupra fenomenelor estetice – bazată pe statistică și pe procesarea informațională – sau, de fapt, continuă programul esteticii moderne cu mijloacele și metodele tehnicii contemporane. Pentru comunicarea din acest an, îmi propun explorarea elementelor de continuitate care leagă, din punct de vedere aporetic și conceptual, programul esteticii informaționale contemporane, definit de Max Bense și Școala de la Stuttgart în anii ’50 – ’60 ai secolului XX, de tradiția filosofiei moderne. Pe lângă evidențierea bazelor filosofice ale esteticilor științifice contemporane, o astfel de cercetare ar putea redefini modelul cercetărilor interdisciplinare a fenomenelor estetice, pornind de la tradiția filosofică modernă.

Rostită la: Conferința Națională „Estetică și Teoria Artelor”, Universitatea Babeș-Boyai, Cluj Napoca,  23-24 septembrie 2022 
Adresa: Strada Mihail Kogălniceanu 1, Cluj-Napoca