Eros și Virtualitate

Despre eros s-a scris mult și multe. De la miturile vechilor greci pînă la psihanaliza contemporană, de la filosofia antică pînă la literatura modernă, de la primele considerații (aproape) științifice despre natură ale presocraticilor pînă la neuroștiințele zilelor noastre, oriunde ne uităm pare că întreaga cultură occidentală este construită în jurul acestui fenomen, ale cărui noime devin din ce în ce mai greu de dibuit. Putem spune chiar că întreaga istorie culturală europeană nu e nici mai mult, nici mai puțin decît o sumă de încercări, mai degrabă eșuate, de înțelegere a erosului.

Acest lucru se vede chiar din faptul că limbile moderne încă nu au un cuvînt care să desemneze în mod neechivoc lucrul despre care vorbim acum. Încă ne folosim de cuvîntul grecesc, golit de aproape orice urmă de conținut semantic originar, ca un fel de vas lingvistic în care fiecare disciplină și fiecare gînditor își toarnă propriile intuiții și experimente, fie ele mentale, științifice sau literare. Căci erosul nu este nici iubire, nici dragoste, nici sex și, totuși, toate acestea sînt legate intim de el. Erosul nu este nici amor, nici afecțiune, nici atașament, nici pasiune, ci ceva mai profund, mai tainic și mai misterios decît acestea.

Publicația: Dilema (Serie Nouă), Anul II, nr. 54, 20‑26 martie 2025
Anul Publicării: 2025