Remodelări ale limbajului filosofic românesc după Marea Unire. Perspective interpretative interdisciplinare actuale

by Izvoare de Filosofie (2 Decembrie 2016)

radio românia cultural – izvoare de filosofie
(2 decembrie 2016)

 

Remodelări ale limbajului filosofic românesc după Marea Unire.
Perspective interpretative interdisciplinare actuale

În ciuda multiplelor tentative de înțelegere a impactul cultural produs de cel mai important eveniment politic din întreaga istorie a românilor, Marea Unire din 1 decembrie 1918, încă nu știm, nici astăzi pe deplin, ce schimbări valorice au reorientat creația filosofică autohtonă către sine și, deopotrivă, către marile experimente ale lumii culturale europene.

Știm însă mai bine, paradoxal poate, care a fost contextul valorilor politice europene în anii ce au urmat imediat după sfârşitul Primului Război Mondial, perioadă ce a coincis cu reorganizarea întregii Europe în conformitate cu principiul naționalității. Mai știm, totodată, despre criza valorilor culturale și intelectuale ale acestei perioade, surprinsă de Mircea Eliade în cuvinte sintetice: „mitul progresului infinit, credinţa în rolul decisiv al ştiinţei şi industriei, care trebuiau să instaleze pacea universală şi justiţia socială, primatul raţionalismului şi prestigiul agnosticismului – toate acestea se spulberaseră pe fronturile de luptă. Iraţionalismul, care făcuse posibil şi nutrise războiul, se făcea acum simţit şi în viaţa spirituală şi culturală occidentală… Criza în care intrase lumea occidentală îmi dovedea că ideologia generaţiei războiului nu mai era valabilă.”

Dar ce s-a întâmplat, după Marea Unire și în puținul răgaz istoric dintre cele Două Războaie Mondiale, în cultura filosofică românească? S-au produs schimbări semnificative în constituirea unui limbaj filosofic românesc, dorit de toții gânditorii români în frunte cu Cantemir? După episodul Marii Uniri s-au schimbat radical cadrele culturale și valorice ale actului reflexiv? Și daca răspundem afirmativ, care sunt acelea? S-a împlinit oare profeția aceluiași Mircea Eliade care spunea, cu privire la generația din care făcea parte, imediat după înfăptuirea Marii Uniri, că „spre deosebire de înaintaşii noştri, care se născuseră şi trăiseră cu idealul reîntregirii neamului, noi nu mai aveam un ideal de-a gata făcut la îndemână. Eram liberi, disponibili pentru tot soiul de experienţe… Ele ni se impuneau printr-o fatalitate istorică. Eram prima generaţie românească necondiţionată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat”?

Acestea sunt întrebările la care vom răspunde în ediția din această săptămână a Izvoarelor de filozofie, pe care o dedicăm sărbătorii Zilei Naționale a României.

Data emisiei: 2 Decembrie, 2016 – ora 21.10-22.00