„Rădăcinile ființei” și „izvorul de neatins al senzațiilor”.
Sensuri și imagini ale cercetării artistice în (post)modernitate.

Problema cercetării artistice este una de primă importanță în toate artele, fie ele plastice, scenice sau muzicale, mai ales în contextul contopirii diverselor forme de artă în contextul prostmodernității. Tocmai de aceea, formele de cercetare artistică par că s-au diferențiat și specializat în mod exponențial, pe măsură ce artele în genere au luat drumul abstracțiunii și al conceptualului. Cu toate acestea, la o privire mai atentă, toate acestea pot fi reduse la două paradigme fundamentale: cercetarea ca artă și cercetarea pentru artă.

Ceea ce doresc să argumentez în această prelegere – pornind de la două cazuri concrete – este faptul că ambele aceste paradigme și, prin urmare, întreaga cercetare artistică, poate fi redusă la o experiență pre-judicativă punctuală, ce se poate găsi în imaginile artistului-savant încă din Antichitatea greacă și până în zilele noastre. Pornind de la analizele teoretice ale picturii lui Paul Cézanne și de la propria mea experiență practică în domeniul DJing-ului, voi încerca să subliniez importanța, necesitatea și utilitatea cercetării artistice, indiferent de domeniul artelor la care ne referim.

Rostită la: New Europe College 
Adresa: Str. Plantelor Nr. 21, București

Colegiul Noua Europă