„Omul și umbrele sale. Reflecții despre rostul artelor vizuale și scenice”

Sunt două întrebări pe care ni le-am putea pune privitor la o expoziție care-și propune să traducă gândul lui Shakespeare în limbajul artelor vizuale. Prima ar fi „ce rost are o astfel de <traducere>?” și cealaltă ar fi privitoare la rostul artelor vizuale și scenice în general? Pentru a răspunde la aceste întrebări nu trebuie căutat nici în istoria și nici în teoria artei. Poate nici măcar în filosofie. Din contră, trebuie căutat în artele cuvântului și în ce au ele de spus despre ființa umană.

De aceea, ne vom apleca, în primul rând, către definiția omului din zorii epocii clasice a filosofiei grecești, pe care o găsim la Pindar și care spune că omul este „visul unei umbre”. Întâmplător sau nu, tot în zorii unei epoci importante a gândirii europene, Shakespeare definea substanța omului (ambițios) ca fiind „umbra unui vis”. Mai departe, în zorii postmodernității, umbrele omului își dau mâna cu psihanaliza și, în tradiția jungiană, desemnează acele zone ale sufletului omenesc de care ne place să fugim, dar care îi atrag pe ceilalți. Cum putem aplica aceste definiții la artă? Cum ne fac ele să înțelegem rostul artei și, mai ales, rostul dialogului dintre arte? La aceste întrebări voi încerca să reflectez, pe scurt, la vernisajul expoziției „A fi sau a nu fi Shakespeare”, din cadrul festivalului de teatru „Respir Shakespeare”.

Locație de desfășurare: Clubul Țăranului, Strada Monetăriei, nr.3
Data: 09 Noiembrie, ora 19.00

Clubul Țăranului