Categoria farmecului în estetica maioresciană

Deși Titu Maiorescu nu și-a dezvoltat în mod sistematic observațiile privitoare la filosofia și estetica artelor cuvântului, el reușește prin câteva observații marginale privitoare la legătura dintre vechea tragedie franceză și muzica lui Wagner să prefigureze o posibilă tabelă a categoriilor estetice în cheie hegeliană. În vederea acestui lucru, el adaugă celor două categorii estetice kantiene – frumosul și sublimul – o nouă categorie care să poată permite citirea esteticii din perspectiva dialecticii hegeliene. Este vorba despre categoria estetică a farmecului, o categorie care, deși este una secundară în gândirea hegeliană, vine să completeze gândirea estetică a filosofului german în conformitate cu intențiile sale sistematice.

Valoarea filosofică acestei propuneri maioresciene ni se revelează prin cel puțin trei posibilități de cercetare, fiecare dintre ele putând oferi o perspectivă nouă asupra unui domeniu al filosofiei. Pe de o parte,  în domeniul istoriei filosofiei, o dezvoltare coerentă și completă a consecințelor ultime ale propunerii maioresciene ar putea elimina unele incoerențe ale esteticii hegeliene, cum ar fi caracterul excentric și nesistematic al modei ca formă de creație artistică. În domeniul filosofiei românești, urmărirea acestei sugestii ar putea oferi bazele unei reconstrucții sistematice a esteticii maioresciene, pornind de la această tabelă categorial-estetică. În fine, preluarea acestei sugestii din perspectivă filosofică și dezvoltarea sa riguroasă ar putea oferi o nouă abordare estetică, care să aducă laolaltă valorile estetice ale modernității și cele ale postmodernității.

Rostită la: Facultatea de Filosofie a Universității din București, Sala de consiliu.
Adresa: Splaiul Independenței, nr. 204

 

Facultatea de filosofie